Hits: 288
“Din lacrimile celor cari au plans si au suferit, cari au luptat fara preget, din sangele celor cari au muncit pentru infaptuirea lui, lasand ca mostenire sfanta credinta lor nestramutata, a rasarit samanta, a carei roade azi le culegem, ca un dar din cer. (…)Cum am fost partasul suferintelor si durerilor voastre, asa iau din adancul inimii parte la bucuria voastra, care este aceea a tuturor Romanilor si, uniund glasul Meu cu glasul vostru, zic plin de nadejde intr-un viitor frumos: Traiasca ROMANIA MARE, una si nedespartita.” Regele Ferdinand Intregitorul, 1 Decembrie 1918
1 Decembrie…O zi mare..Stiu ca v-ati fi asteptat sa ma vedeti fluturand un stegulet, sa va spun ceva frumos. Nu pot face aceste lucruri, din păcate! Am un mare nod in gat. Mi s-ar parea ipocrit sa va spun lucruri frumoase, acum, cand tara noastra a ajuns la limita umilintei. Am stat si am privit “marea” ceremonie de la Arcul de Triumf..Al cui triumf? Al lor, al nostru? Poate doar al unor inaintasi pierduti in memoria colectiva. Un Rege, o Regina, un popor adunat in jurul lor intr-o Romanie unita, o istorie masacrata de comunisti, una pe care copiii din ziua de astazi nu o cunosc pentru ca nu ii intereseaza, pentru ca prezentul consumerismului este mult mai important decat trecutul valorilor, pentru ca superficialitatea si ignoranta au devenit, din pacate, valori supreme. Visul unirii, visul de-o viata, unul pentru care sute de mii de romani si-au dat viata. Priveam si ma intrebam retoric, mai avem, oare o tara?
Sufleteste, poate! Fiecare poarta tara asta in sufletul lui, in felul lui. Pe unii, inca ii mai doare de tara asta. Pe altii, prea putin! I-a invatat viata sa se detaseze, i-a fortat sa plece departe, sa inceapa o viata noua pe alte meleaguri. Ce poate sa insemne Romania pentru un copil nascut in Canada, sau in Spania, sau in Australia? Poar doar cateva povesti, cateva fotografii si cateva cuvinte romanesti cat sa se poata intelege cu bunicii, atunci cand vine intr-o scurta vacanta. Ce mai inseamna Romania pentru batranii umiliti care supravietuiesc cu niste pensii mizerabile? Ce mai inseamna Romania pentru copiii olimpici care vin acasa incarcati de medalii si pe care statul roman, in nemernicia lui ii trimite, fara regrete, la export, pentru cei care muncesc cinstit, invata si se vad umiliti pentru ca nu isi pot gasi un loc de munca adecvat pregatirii lor, pentru veteranii de razboi care au luptat pentru apararea tarii si care astazi, in loc sa fie pusi la loc de cinste si decorati pentru inalte merite, se vad marginalizati si umiliti de niste politicieni care nu au alt merit decat acela ca au fost alesi in fruntea tarii pentru a reprezenta, cica, interesele nationale, cand, de fapt, ei reprezinta doar interesele generalilor? Ce mai poate insemna astazi Romania pentru copiii care se nasc aici, intr-o societate ravasita de divizare, haos, instabilitate, hotie si minciuna, pentru cei care, la un moment dat, au ales sa plece si care, din diferite motive, s-au intors acasa? Ce mai inseamna Romania pentru cetateanul care iese in strada pentru a-si apara credinta, drepturile si libertatile si care se vede urmarit, batut, amendat si haituit de cei care ar trebui sa ii apere, pentru omul care se duce la spital pentru a fi tratat si salvat si care arde de viu la Terapie Intensiva, pentru ca “eroii” din linia intai sunt prea “ocupati” cu alte treburi “importante”, sau care este tinut in dureri cumplite si netratat pentru ca nu corespunde unor interese financiare mizerabile, globale? Ce mai inseamna Romania pentru taranul din piata care, desi munceste cinstit, este batjocorit in fiecare zi, fiind alungat dupa bunul plac al unor idioti care habar nu au ce inseamna munca pamantului? Mai avem eroi adevarati? Mai avem lideri? Mai avem curaj? Mai avem o voce? Mai avem o tara?
Teritorial, in acte oficiale purtand sigiliul vremurilor, se arata ca, de mii de ani, pamantul asta ne apartine. Dar, din pacate, una scrie in acte si alta este realitatea fizica. Corbi mari si infometati au ciugulit cat au putut din trupul tarii. La 28 Iunie 1940, in urma ultimatului URSS, Romania pierdea Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. După 28 iunie 1940, Transilvania de Nord era cedată Ungariei iar imediat Cadrilaterul Bulgariei. In 2020 nu mai vine nimeni sa ne ia cu forta teritoriul tarii. Acum il dau politicienii de buna voie si gratis. Austriecii ne taie padurile, canadienii ne exploteaza aurul de la Rosia Montana, olandezii stau cu ochii pe portul Constanta, ungurii inca mai vaneaza Ardealul. “Maria” Sa, UE ne distruge tot ce inseamna productie proprie, industrie, agricultura, credinta, istorie, valori, identitate nationala. Noi nu ne vindem tara, zbierau unii acum cativa ani..Da, nu o vindem o dam la fier vechi. Nu ne trebuie noua fabrici si uzine comuniste. Nu, noi ne aliniem marilor “democratii” europene. Din mari exportatori am ajuns mari importatori de rosii din Turcia pepeni din Mexic si cartofi din Egipt. Din granarul Europei am ajuns cersetorii Europei. Facem ce zice coana Europa pentru ca ea sa se indure sa ne mai dea si noua niste firimituri de euro. Ce am fost si ce-am ajuns!
Mai are Romania suveranitate? In teorie, da. Conform Constitutiei, Titlul 1, Principii generale, la art. 1, alin. 1 se spune ca:” (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar si indivizibil.” iar la art 2, alin 1 se mai spune ca:”suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”. In practica, insa, nici pomeneala de suveranitate. Pomenesc politicienii in campanie, dar doar atat. Suveranitatea s-a transformat dintr-un concept puternic intr-un slogan demn de Congresul al 14-lea. Vorbe, tovarasi! Atata timp cat alte tari decid mersul treburilor in tara noastra, nu mai putem vorbi de suveranitate. De foarte mult timp, poporul roman nu mai este suveran. Au grija altii sa decida pentru noi cum trebuie sa ne rugam, cum sa ne taiem porcul, cum sa ne traim vietile, ce Dumnezeu sa veneram, daca sa mergem sau nu la biserica, daca sa ne pupam rudele sau nu, daca sa ne imbratisam sau sa stam la distanta, daca avem voie sa respiram sau nu, daca e bine sau nu sa facem copii, avorturi sau vaccinuri. Nu mai exista suveranitate nationala sau individuala. Trist, oamenii, in marea lor majoritate, au ajuns simpli executanti. Marionete bune doar sa plateasca taxe si impozite, sa voteze si sa fie ascultatori. Eu ma intreb foarte serios daca Romania este un alt stat american, sau un alt land german, pentru ca stat suveran nu mai este din 30 Decembrie 1947, cand Majestatea Sa Regele Mihai a fost obligat sa abdice. Romania, ca republica, este constituita ilegal. Ca sa schimbi forma de guvernamant a unui stat trebuie facut referendum, ori in 1947 sovieticii numai de referendum nu aveau chef. Singurul lor chef a fost sa ne calce in picioare cum au putut mai bine, punand la guvernare doua marionete comuniste, Gheorghe Gheorghiu Dej si Ana Pauker. Legal Romania este Monarhie Constitutionala, bazata pe Constitutia din 1923, promulgata de Majestatea Sa Regele Ferdinand I, o actualizare a celei din 1866, fiind considerata, in acea perioada, drept cea mai democratica lege fundamentala din intreaga Europa. Asta ca sa stiti pe ce lume sunteti.
Mai este Romania un stat de drept? Pe hartie, da, bineinteles! Potrivit articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeana, statul de drept este una dintre valorile fundamentale ale UE (Uniunii Europene). Aceasta inseamnă ca atat UE in sine, cat si tarile UE sunt guvernate de un corp de legi (coduri si procese juridice) adoptate prin proceduri consacrate, nu prin hotarari discretionare sau de la caz la caz. Si Constitutia Romaniei ne asigura la art 1, alin 1 ca :”Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din Decembrie 1989, si sunt garantate.” Din punct de vedere normativ, exigentele statului de drept se manifesta intr-un dublu sens: a) sensul formal exprima cerinta ca statul, organele sale sa respecte legile, sa se subordoneze strict regulilor juridice care au ca obiect modul de alcatuire a organelor statului, atributiile si funcțiile ce le revin; si b) sensul material – cerinta ca organele statului, exercitandu-si atributiile, sa respecte garantiile juridice privind exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. E de ras, daca nu ar fi de plans. Aveti cumva impresia ca aceste lucruri enumerate mai sus chiar exista in Romania? Cu adevarat, zi de zi, in practica nu doar in teorie? Sa fim seriosi. Si un copil de 5 ani ar rade la gluma asta. Statul de drept este doar un alt cliseu de campanie, repetat obsesiv doar pentru a impresiona alegatorii cu fraze pompoase. Multa forma fara fond.
Acum, la 102 ani de la marea unire, Romania nu mai apartine romanilor, ci doar unor gasti politice manate de interese personale, nu nationale. De la Romania noastra, am ajuns la Romania presedintelui, a serviciilor secrete, a partenerilor asa-zisi strategici, a unora, a altora, a nimanui. Romania este un copil orfan, batut, jignit, vandut, furat si calcat in picioare, un copil trist care isi plange trecutul glorios cu lacrimi de sange ce picura neincetat pe Golgota sufletului nostru ca intr-o perpetua rastignire. A ei, a noastra, a generatiilor viitoare, intru bunastarea globalistilor, a marilor finante, a generalilor, a serviciilor, a partenerilor “strategici”, dar niciodata spre bunastarea noastra, a tuturor romanilor!
Alexandra Mihaesu-Goldstein
Licentiata a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Hyperion,Bucuresti, 2002
Licentiata a Facultatii de Stiinte Politice, Montreal, Quebec, Canada, 2014
1 Decembrie 2020
Fii primul care comentează