Hits: 491
“Un tampit mai mare ca mine nu exista. Sa faci treisprezece ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare!”Petre Tutea
S-a intors lumea cu susul in jos si tare imi este teama ca situatia nu se va schimba prea curand! Inteleg din diferitele postari de pe Facebook ca, saptamana trecuta a murit un om. Liderul unui clan interlop cunoscut si influent in Bucuresti care facea legea dupa bunul plac, pentru ca, nu-i asa, intr-un stat de drept legea este facuta de clanurile de interlopi, camatari si alti legiuitori faimosi, in timp ce statul, acela care ar trebui sa fie garantul respectarii legilor, sta si se uita mai mult spre ordinele care vin de la Bruxelles, decat sa faca curat in propria-i ograda. Moartea unui om, oricare ar fi acesta este un eveniment trist. Pentru familie, in primul rand! Insa ce mi s-a parut si mai trist este faptul ca acest om a avut parte de o super paza, terestra si aeriana, pusa la dispozitie de Politia Bucuresti. Politisti. Oameni care poarta o uniforma militara a unei institutii menite sa apere oamenii. Pe toti, fara discriminari. Pe cei care, din bruma lor de salariu, isi platesc constiincios taxele si impozitele pentru ca ei, cei care au jurat sa apere patria si poporul sa aiba sporuri, beneficii si pensii speciale. Cei care va amendeaza cu drag si spor pe cei care nu purtati masca corespunzator, cei care se uita cu ura in ochii nostri, ai celor care nu purtam masca deloc, cei care ranjesc batjocoritor in fata victimelor violentei domestice, cei care ii amendeaza pe cei care indraznesc sa ii deranjeze si ii suna pentru ca tocmai au primit mesaje hartuitoare pe telefon (mi-au dat 250 RON amenda pentru ca, conform procesului verbal intocmit, nu s-a dovedit infractiunea, eu aratandu-le mesajele de pe telefon). Cei care asteapta sa prindem noi hotii, pentru ca ei sunt prea ocupati sa stea pe post de radare si sa dea amenzi, intru multiplicarea sfantului comision pe care il primesc, in functie de cate amenzi dau. Cei care gasesc rapid asimptomaticii si ii interneaza cu forta, cei care nu au fost in stare sa le gaseasca pe Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu disparute de anul trecut, cei care, inca nu sunt in stare, avand la dispozitie toate parghiile sa ii gaseasca pe toti cei disparuti de ani de zile in conditii suspecte. Cei care, in loc sa se ocupe de clanurile interlope, sa rezolve o data pentru totdeauna aceasta problema, ne urmaresc sa vada daca pastram acel nenorocit de metru de distantare sociala. Cei care, in loc sa le dea amenzi usturatoare celor care defriseaza padurile Romaniei, isi arunca zelul asupra unei batrane care a indraznit sa faca frauda fiscala prin vinderea unei legaturi de marar. Cei care ar fi trebuit sa stea de paza langa sicriul lui Petre Tutea, au stat la priveghiul unui om care avea antecedente penale, fiind acuzat de tentativa de omor dupa ce a calcat un om pe trecerea de pietoni, un om prin existenta caruia societatea romaneasca nu s-a imbogatit nici material, nici spiritual.
Mi-am inmormantat tatal in plina isterie COVID-19, in plina stare de urgenta si de prostie. Nu am avut voie la priveghi mai mult de 3 persoane, iar la inmormantare am avut voie maxim 8 persoane. Politia umbla bezmetica pe strada sa vada de ce nu stam in casa, ce cautam pe strada, unde ne ducem, avem sau nu nenorocita aia de declaratie pe proprie raspundere. Pe 18 Martie tata a decedat si l-am inmormantat rapid pe 20 Martie, fara slujba in biserica, fara parastas acasa, fara mai nimic. Totul facut pe repede inainte. Din fericire pentru domnul decedat de curand, a decedat in stare de alerta si, astfel sute de persoane au putut lua cu asalt vila decedatului pentru a-i aduce un ultim omagiu, desi reglementarile actuale inca prevad un numar restrans de persoane care pot participa la astfel de evenimente. Da, stim! In statul de drept, legea este facuta doar pentru catelusi, nu si pentru dulai. Si, iata cum discrimarea este astfel promovata fix de catre cei care ar trebui sa lupte impotriva ei.
Ma uit cu groaza, cu sila si cu o maxima dezamagire cum societatea romaneasca s-a transformat brusc, brutal si ireversibil dintr-o societate de intelectuali cu studii facute la scoli inalte prin strainatate, oameni de cultura si mari inventatori recunoscuti pe plan international, intr-o societate de bezmetici, o societate haotica, care nu isi mai gaseste locul, radacinile si valorile, o societate pierduta printre interesele obscure ale liderilor clanurilor interlope facuti peste noapte frati de cruce cu cei care dau legi, care ne guverneaza spre exterminarea noastra, a celor cinstiti si salvarea lor, a celor dorm noaptea linistiti, stiind ca faptele lor penale nu vor fi niciodata pedepsite. Si ma intreb, retoric, oare ce dracu’ mai inseamna, cu adevarat, dreptatea si justitia, ce valoare mai are articolul 16 din Constitutia Romaniei care spune la aliniatul 1 ca “cetăţenii sunt egali în fata legii şi a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Stimati politicieni, asta numiti voi egalitate? Vai de egalitatea noastra…Saraca Constitutie, a ajuns doar o simpla brosurica ingalbenita de vreme, pe care nimeni nu o mai citeste.
Ma uitam de curand la un documentar despre viata si personalitatea lui Petre Tutea pe care l-am descoperit dupa lovitura de stat din 1989, atunci cand proaspata “eliberata” si “libera” Televiziune Romana a prezentat un interviu cu dumnealui, realizat in 1990 de Vartan Arachelian, in cadrul emisiunii Cuvantul care zideste. Il priveam pe marele Tutea cu mirare, cu bucuria de a avea sansa sa ma nasc in aceeasi tara ca dansul, cu fericirea descoperirii unei alte valori romanesti. Omul, scriitorul, filozoful care si-a trait viata si care si-a scris opera intre doua concepte esentiale pentru dumnealui si anume Dumnezeu si neamul lui, doua paradigme (Tutea spunea atat de frumos ca se misca “intre Dumnezeu si neamul din care fac parte. In afara de acesti termeni, nu vad nimic semnificativ intre cer si pamant!”) pe care le-a cinstit pana la moarte, pentru care si-a sacrificat 13 ani din viata in temnitele comuniste, un adevar de la care nu a abdicat indiferent de constrangerile psihice si fizice la care a fost supus. Pe 3 Decembrie 1991, inegalabilul Petre Tutea a plecat la cele sfinte, lasand in urma o marturie zguduitoare despre o pagina importanta din istoria Romaniei. A fost inmormantat in Botenii Muscelului, satul sau natal, in ziua de Sfantul Nicolae, sicriul cu trupul neinsufletit fiind dus la groapa cu un car tras de vaci. A fost inmormantat asa cum a trait, simplu, fara onoruri, fara garda militara, fara salve de tun, fara prezente oficiale, fara discursuri. Pentru ca, din pacate, asa au considerat autoritatile comuniste brusc cocotate la conducerea Romaniei “libere”. Si ma gandesc ca tocmai omul, scriitorul si filozoful Tutea, de “profesie roman”merita sa aiba parte pe ultimul drum de toate onorurile militare. Poate ca si atunci, ca si acum, cei care ar fi trebuit sa ii dea onorul erau ocupati cu treburi mult prea arzatoare si mai importante decat un taran sarac, plin de umor si cu o cultura pe care, astazi, cei care dau onorul interlopilor, nu o vor avea nici intr-o suta de ani.
Trist, despre interlopul Emi Pian presa si televiziunile au discutat mai mult in cateva zile decat au discutat despre Petre Tutea in 30 de ani. Si uite asa,“minunata” Mass-Media ne creioneaza noi “valori”demne doar de Codul Penal.Si uite asa, zi dupa zi si an dupa an, majoritatea romanilor uita de oamenii cu adevarat valorosi pe care Romania i-a avut sau ii are, uite asa, copiii din ziua de astazi se uita la mine lung atunci cand ii intreb de Tutea, de Cioran, de Nae Ionescu, de Rebreanu, de Mircea Eliade si de alte mari valori ale Romaniei si iti raspund in bataie de joc, mamaie, lasa-ne cu povestile astea de adormit copiii. Si cand ma gandesc ca am doar 41 de ani si ca generatia asta tefal de care nu se prinde nimic va fi, cica, viitorul tarii, un viitor trist, ignorant si analfabet, ma apuca o tristete si mai mare. Nu, domnule Eminescu, la trecutul mare, Romania nu va avea un viitor la fel de mare. Au avut grija comunistii din 1947 pana in prezent sa starpeasca tot ceea ce a fost bun si frumos in tara asta, tot ceea ce a fost de valoare. Din pacate, Romania nu va avea un viitor facut din aur adevarat, ci din tinichele stralucitoare, aducatoare de lumina palida promovata de pseudovalorile promovate asiduu de scoala, de media, de parinti, de intreg sistemul “inovator”, “european” si “occidental” pe care Romania il imbratiseaza cu atata drag! Singura sansa a Romaniei de a avea un viitor cu adevarat de aur este sa revina la adevaratele valori. Nu numai literar, ci, mai ales moral! Atata timp cat inmormantarea unui interlop, transmisa de toate televiziunile, va fi mai importanta decat inmormantarea unui om de mare cultura, atata timp cat dupa blocuri sunt ei care ne fac pe noi, atata timp cat mantra “banii mei, “valoarea” mea” va fi mai importanta si mai des rostita decat cultura mea, valoarea mea, Romania nu va avea nicio sansa la niciun viitor.
Si ne mai miram ca, de la Majestatea Sa, Regina Maria a Romaniei am ajunsi sa fim condusi de Vasilica Dancila, ca de la Majestatea Sa, Regele Carol 1 al Romaniei am ajuns sa il avem in fruntea Guvernului pe Sica Mandolina? Eu zic sa nu va mai mirati! Din pacate, ne meritam soarta!
Alexandra Mihaescu-Goldstein,
Licentiata a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Hyperion,Bucuresti,2002
Licentiata a Facultatii de Stiinte Politice, Montreal, Quebec, Canada, 2014
10 August, 2020
Fii primul care comentează