Hits: 138
“Dragostea este cea mai intensă emoție din lume- ne-am născut tocmai pentru a o simți și a o trăi!”
Alan Cohen
Îmi aduc aminte când te-am văzut prima dată. Aveai un zâmbet cald care îți lumina fața, un soare în privire care, în secunda în care te-am descoperit, mi-a luminat sufletul. Pentru o secundă, te-am privit cu mult drag! Am zâmbit, zicând în sinea mea, un om, un profil, o trăire, un suflet, o poveste necunoscută, o viață, prieteni comuni, un zâmbet cald, ochi de vis și de visare, ochi care mă făceau să călătoresc departe, pe tărâmul poveștilor de suflet, de viață, de drag, de zâmbet, de emoție nouă, baloane de săpun, vise colorate. Erai tu, cel care, cu un zâmbet și o privire, îmi țineai sufletul în palme și care îmi spuneai bine ai venit! Ce minune, că sunt, ce minune că ai venit! Ce minune că ne-am întâlnit! Priveam în continuare poza ta și, în gând, te întrebam dacă tu chiar exiști, sau visez prea mult? Cumva, într-un mod misterios, mi-ai auzit gândul! Te-ai uitat fix în sufletul meu, mi-ai zâmbit și m-ai întrebat “tu ce îți dorești, să exist, cu adevărat, sau vrei să fiu doar un zâmbet la care te vei gândi toată viața și pe care, mai devreme sau mai târziu, îl vei regreta că nu l-ai transformat în realitate?” Știam din propria experiență și din experiențele celor din jurul meu că regretele dor cel mai mult! Ți-am zâmbit, în gând, și, brusc mi-au răsunat în cap vorbele lui Octavian Paler, care spunea că “ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”! M-am cutremurat sub greutatea acestor gânduri! Timp, niciodată, șanse ratate momente netrăite, cuvinte nerostite, emoții neîmpărtășite, greșeli sau binecuvântări, lecții de viață sau amintiri de suflet, zbucium între da și nu, între frica de a nu greși și bucuria care urla în tot ceea ce eram și care mă ruga să-mi duc pașii spre tine, spre ceea ce ar putea fi parte din Raiul meu personal, spre nebunia mea frumoasă, spre împlinirea unei povești scrisă de mult timp de o mână nevăzută, spre tine, cel care trebuia, cumva, să ajungi să-mi atingi viața, sufletul și gândurile!
Ce minune că am avut șansa să te transform dintr-un vis în realitatea mea frumoasă și colorată! Și, totuși, ironic, știu că, în viața aceasta, vei rămâne mereu steaua mea de neatins, visul frumos și cald, zâmbetul pe care îl voi păstra în suflet pentru totdeauna!
Alexandra Mihăescu,
Câmpina, 02.01.2023
Fii primul care comentează