Hits: 192
„Corectitudinea politică este pur și simplu o frână în traficul adevărului, al libertății de gândire și de expresie.” – Terry Eagleton
De foarte multi ani am senzatia ca traiesc in universuri paralele, al meu si al altora, un univers al normalitatii, unul al anormalitatii si, cumva, printr-un proces complex, aceste universuri se intrepatrund, se asimileaza și devin o ceața deasa, prin care, cu greu, mai poate patrunde logica mea de om educat, cu valori și principii de viata solide. Nu sunt perfecta, am plusuri, am minusuri, dar am fost crescuta de o familie normala, educata, cu valori creștine normale.
Am plecat de acasa la varsta de 18 ani pentru a studia la Facultatea de Jurnalism din Bucuresti. Stiam ce si cum este Bucurestiul, nu eram o fetita din provincie aterizata, brusc, pe Calea Victoriei. Copil fiind, mi-am facut multe vacante de vara la unchiul si la matusa mea, rudele din partea tatalui meu. Fiecare vacanta reprezenta o noua descoperire, o noua galerie de arta, un nou muzeu, un nou spectacol, o noua carte, o noua traire, o noua poveste de viața, o noua lecție de viața, o noua caramida pusa la fundatia educatiei mele. Am crescut frumos, am primit de la ai mei și de la cei din jurul meu tot ceea ce au avut ei mai bun si mai frumos de daruit. Nu am primit lux si nici averi colosale, dar pentru mine, personal, bogatia se masoară prin ceea ce stiu, ce am invatat, ce am vazut, prin discutiile profunde, de suflet, pe care le-am avut in zile si nopti cu cei dragi, prin locurile pe care am avut sansa sa le văd, prin vorbele de duh pe care le-am retinut din fiecare carte citita, prin plimbarile la ceas de seara, prin locurile dragi, prin rasetele sincere sau lacrimile de bucurie, de dor si de neputința, pe care le-am simtit de atatea ori cazand, bland, pe obrazul meu, prin toata educatia mea universitara, facută cu drag, cu multe sacrificii, nopti nedormite si griji, prin tot ceea ce am fost, sunt și voi fi.
Am crescut, am intrat în viata si am inceput sa am primele dezamagiri. Am vazut ca omul educat care spune ma scuzați, mulțumesc, imi pare rau este luat la mișto de cei care se credeau moderni, doar pentru ca purtau pantofi cu mult mai scumpi decat ai mei, am vazut ca eram luata la mișto pentru ca veneam din provincie si mi se spunea ca sunt de la tara, asta pana cand i-am replicat respectivului ca sunt mandra de faptul ca sunt de la tara, tinand cont de faptul ca nici Eminescu si nici Caragiale nu s-au nascut pe Bulevardul Magheru, nu conduceau masini luxoase si nu se dadeau cu parfumuri scumpe, dar care au lasat o amprenta importanta in cultura romaneasca. Am vazut ca a avea o relatie stabilă, pornita frumos si bazata pe respect si pe iubire era luata la mișto de cele/cei care sareau din pat in pat, care se dadeau super inteligienti pentru ca, nu-i așa, aveau experiențe diverse, se emancipau, in timp ce eu, ca proasta, ma duceam acasa la acelasi om si ma interesa mai putin de emanciparea lor si mai mult de practica mea jurnalistica, de emisiunea pe care invatam sa o montez, alaturi de colega mea, in studioul de montaj la televiziunii TELE 7 ABC, de covrigii mei mancati pe fuga, in timp ce alergam la o conferinta de presa, inapoi la redactie si, in sfarsit acasa pe la ora 1 noaptea, rupta de oboseala, dar fericita pentru ca mai invatasem ceva.
Am fost ironizata si la prima si la a doua facultate pentru ca gandeam altfel, argumentam altfel, citeam si alte carți, pe langa cele din bibliografia obligatorie si asta nu era pe placul multor colegi si profesori care asteptau de la mine raspunsul standard, ala inghitit pe negandite si pe nemestecate din carțile scrise de mai mult sau mai putin specialisti in domeniu. Niciodata nu am fost o tocilara! Niciodata nu am putut invata pe dinafara, ca papagalul, nici macar o poezie, lucru care ii scotea din minti pe parintii mei, care ma intrebau furiosi de ce mama naibii nu pot fi si eu ca ceilati, de ce trebuie sa pun mii de intrebari, sa cercetez tot, sa iau totul nu de bun,ci, cu multa lamaie si sare…Pentru ca asa sunt eu, pentru ca nu ma intereseaza cum sunt ceilalti, ma intereseaza doar cum sunt eu. In tot si in toate, corectitudinea politica trebuia respectata…De cine dorea, dar nu de mine!
Am plecat in Canada in August 2007 si, acolo, am fost ironizata ca nu sunt moderna in viziune, ca ma apuc de a doua facultate la 33 de ani, in loc sa ma apuc sa fac un copil. Fiecare cu prioritatea lui. Nu scrie nicaieri ca toti trebuie sa facem fix ce au facut parintii nostri, sa ne casatorim, sa facem copii, sa facem CAR-uri si sa platim o viata. Fiecare om are propria cale de urmat. Eu, in viata aceasta, am ales calea cunoasterii, a invataturii, am vrut sa stiu, sa aflu, sa vad, sa experimentez mai mult decat au avut ai mei posibilitatea. Vorba mamei mele :”copile, te-am crescut, te-am educat, ti-am dat o fundatie solida, du-te, traieste frumos si traieste asa cum eu si tatal tau nu am putut, desi ne-am dorit!”. Si exact asta am facut!
Am fost luata peste picior pentru ca am ales mereu sa am banul meu, salariul meu, statutul meu, in loc sa imi gasesc si eu pe cineva cu posibilitati care sa ma tina acasa, sa nu ma mai zbat atat, de una singura, sa lucrez, sa imi platesc chiria, abonamentul de metro si facturile la utilitati. Le-am explicat acelor binevoitaori ca sunt oameni care au pret si oameni care au valoare, ca eu nu sunt de vanzare, ca nu am atasat de gatul meu o eticheta promotionala, ca oamenii nu sunt bancomate, accesorii sau sponsori, ca oamenii asa cum vin pot pleca cu banii lor, cu casele lor, ca eu raman cu ceea ce am muncit cu mana si cu capul meu, ca sunt genul de femeie care vrea sa vina acasa cu drag si din iubire, nu de sila, de mila sau din obligatie, ca viata mea depinde numai de mine, nu de altcineva, ca cea mai mare satisfactie a unui om este sa isi cumpere ceva din banii munciti de el.
Ani de-a randul am fost tinta ironiilor ieftine pentru ca preferam sa imi cumpar carti decat sa ii arunc pe cosmetice, haine scumpe sau alte sclipiciuri. Mi se reprosa si mi se reproseaza si astazi ca sunt prea baba in gandire si ca, la varsa mea de 42 de ani ar trebui sa gandesc mai modern, sa ies mai mult, sa mai las cartile si discutiile profunde, pentru ca, oricum nu schimb lumea, pentru ca, daca nu ma schimb, nu imi va fi bine. Ce sa vezi, imi este foarte bine si nu, nu renunt la principiile mele de viata, atata timp cat ele imi folosesc. Schimb ce simt eu ca trebuie schimbat si daca simt, nu pentru ca imi impune societatea. Daca parintii mei s-ar fi luat dupa societate, m-ar fi lasat sa bat mingea cu copiii si nu m-ar fi trimis sa fac lectii particulare de Engleza si Franceza din clasa a treia, respectiv a patra, iar in liceu, m-ar fi lasat sa bat barurile si discotecile, ca doar asa faceau colegii mei. Slava Cerului ca parintii mei au avut minte in in cap sa ma ghideze, sa stie cand sa spuna da, sa stie cand sa spuna nu, sa nu ma lase sa fac ce vreau, de capul meu, doar pentru ca asa era normal. Normalitatea parintilor mei, sa le fie tarana usoara si odihna vesnica, nu a avut nicio legatura cu normalitatea altor parinti. Si ce bine ca a fost asa! Multumita lor sunt astazi omul care sunt! Sarut mana, mama! Sarut mana, tata! Sarut mana, buni!
Si astazi, mai ales acum, in vremurile acestea tulburi, as spune chiar mizerabile, sunt luata la misto pentru luarile mele de pozitie. Imi asum fiecare opinie emisa, fiecare cuvant spus sau scris. Imi apar cu argumente normalitatea mea, intr-o lume in care anormalitatea a devenit adevar suprem. Observ, cu durere, ca lumea o ia pe cai foarte ciudate..este dreptul lor, insa ca anormalitatea privind legile naturale ale fiintei, ale naturii sa fie adoptata ca fiind normala, mi se pare o imbecilitate maxima. Cazul Statelor Unite este relevant, in acest caz. Si ma refer aici la cele 2 miscari extremiste BLM (Black life matters..Viata negrilor conteaza) si Antifa. Viata tuturor conteaza, fiecare om, fie ca este alb, negru, piele rosie sau rasa galbena conteaza, este sacru si suveran. Si viata animalelor conteaza si a pasarilor si a tuturor vietuitoarelor de pe acest pamant.
Corectitudinea politica, care are la bază idea că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați, este, de foarte mult timp scapata de sub control. Tot ceea ce facea omenirea acum cativa zeci de ani, tot ce spunea, felul in care traia acum contravine noilor norme impuse de corectitudinea politica. Brusc, fie ca sunt sexuale, culturale, religioase, politice sau de orice alta natura, anumite grupuri se simt, brusc, ofensate. Normalitatea lor ne este bagata pe gat cu de-a sila noua, celor care alegem sa ne traim vietile in alta normalitate. De aici lucrurile au efect de domino, societatea este profund divizata, guvernele impun noi reguli, masuri si legi care, de cele mai multe ori favorizeaza normalitatea minoritatilor in defavoarea majoritatii, Normalitatea lor si anormalitatea noastra, o ciocnire violenta intre gandirea de astazi si cea de ieri.
Ce este si mai periculos, este faptul ca noua “normalitate” este mantra preferata a tuturor liderilor politici si chiar religiosi si ne indeamna sa il acceptam pe omul nou cu blandete, cu intelegere, ba chiar cu sufletul deschis. Care om, care nou? Omul care vine si ma ia la palme pentru ca sunt alb, am o familie, am valorile mele, i le respect pe ale lui, dar vreau sa imi traiesc viata in acord cu principiile mele, omul care vine si imi spune ca ii este mila de mine pentru ca sunt heterosexuala si pentru ca, de aceea sunt o nefericita, doarece fericirea si satisfacerea maxima nu poate exista intr-o relatie heterosexuala, ci numai homosexuala? Omul nou care vine sa imi bage pe gat un proiect de lege, prin care sunt interzuse cuvintele mama, tata, parinte, fiu, fiica, pentru ca niste unii nu se definesc a fi nici barbat, nici femeie, ci o combinatie cretina? Omul care are puterea de a schimba Codul Civil, asa cum am citit ca se doreste in Quebec, Canada, prin care articolele care contin cuvintele mama si tata devin nule si neconstitutionale, preferandu-se denumirea de afiliere, conditie in care nu mai putem vorbi despre drepturile femeilor, ale barbatilor, ci drepturile unor psihopati care, dupa ce ne lichideaza cuvintele normale ne spun ca pedofilia este normala, drept pentru care pedepsele ar trebui micsorate? Omul care vine sa imi explice ca persoanele transexuale se vor bucura de toate drepturile, libertatile, in timp ce noi, heterosexualii vom fi haituiti ca nu ne conformam noii ordini? Omul care vine sa imi spuna ca, brusc, copiii nu mai trebuie sa invete la scoala Istorie si Geografie, dar ca este necesar sa invete despre sexualitate, identitatea de gen si valori euroatlantice, cum ar fi masturbarea la 4 ani? Omul care vine care ma ameninta ca daca refuz vaccinarea nu pot calatori libera unde si cand vreau, omul care imi urla la televizor in fiecare zi sa respect Constitutia, dar care nu da doi bani pe ea, omul care ma ameninta sa stau acasa daca nu vreau inmormantari, dar care se duce linistit la ski, timp in care niste familii isi plangeau mortii arsi intr-un spital de mare staif? Despre care normalitatea vorbim, mai exact? Despre cea in care o femeie este batuta si incatusata pentru a indraznit sa vanda ghiocei si, astfel, facea evaziune fiscala, in timp ce altii vand de toate pentru toti, nu platesc nicio taxa sau impozit, nu contribuie cu nimic la bugetul tarii, dar sunt tinuti in brate, mai ceva ca sfintele moaste, pentru ca, nu-i asa, articolul 16, aliniatul 1 din Constitutia Romaniei in care se spune clar ca:”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar la aliniatul 2 se spune ca “nimeni nu este mai presus de lege” se aplica doar iobagilor platitori de biruri grele, nu prefericitilor din sistem? Kakaia normalitate, tovarasi? Cea in care se taie bani de la spitale dar se cheltuie pe mofturile unor primari, sau despre cea in care se taie bani de la educatie, de la alocatii si de la pensii pentru a se cumpara masti neconforme si armament de milioane de euro? De cand armele sunt sumt mai importante decat oamenii? Si tot eu va raspund!De cand se fac profituri uriase de pe urma armelor, de cand complexul militar inghite anual mii de miliarde de dolari la nivel mondial, in timp ce ipocritii de politicieni ne spun, lacrimand ca niste crocodili ca, anual in lume mor milionae de oameni din cauza lipsei de hrana. Avea dreptate Maica Tereza atunci cand afirma ca:”este foamete pe Pamant, nu pentru ca ar lipsi painea, ci fiindca nu reusim sa-i saturam pe cei bogati!” Iata noua normalitate, in care a avea ultimul tip de avion militar este mult mai important decat a cumpara mancare pentru oameni, aceasi oameni care muncesc zeci de ani, care platesc taxe si care sunt umiliti de cei care au fost votati sa le apere drepturile si libertatile. Iata noua normalitate care ni se impune cu sutul, cu bocancul, cu amenda si, in curand, cu pistolul la tampla.
Omul nou, noua normalitate, noua ordine mondiala….Acceptati-le sau veti pieri! No, decat o viata in genunchi, mai bine o moarte in picioare, pentru ca eu, normalitatea aceasta anormala nu o voi putea accepta. Atata timp cat voi fi in toate mintile si in toate puterile, imi voi apara normalitatea, indiferent de cate ironii se vor face la adresa mea…Ironia lor, ignoranta mea! Mistourile lor, adevarul meu sustinut indiferent cui ii place si cui ii displace! Daca intreb 5 oameni, fiecare va avea normalitatea lui si fiecare imi va spune sa ma schimb intr-un fel, in final vor fi 5 feluri de normalitate si de schimbare…Si la sfarsitul zilei, eu cine sunt? Eu ce personaj sunt in povestea vietii mele? Schimbare de dragul ca asa este la moda, nu face parte din principiile mele de existenta.
Cred ca cea mai frumoasa forma de iubire este atunci cand omul isi ramane fidel propriilor valori, credinte, propriei educatii si fel de a fi. Sa accepti anormalitatea altuia calcand peste normalitatea ta, inseamna ca esti fix ca o frunza in vant care se duce acolo nu unde vrea, unde alege constient, ci, acolo unde se nemereste si nu intotdeauna locul unde aterizeaza o frunza este cald, frumos si curat!
Alexandra Mihaescu-Goldstein,
Licentiata a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Hyperion,Bucuresti, 2002
Licentiata a Facultatii de Stiinte Politice, Montreal, Quebec, Canada, 2014
15.02.2021
Fii primul care comentează