Viata, trairea netrairii

Hits: 844

“Oamenii nu isi mai dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile naturii!” Constantin Brancusi

   Viata, timp efemer infofolit intr-o clipa de nemurire, o clipire de pleoape si o zbatere de inima, o mana intinsa peste un pod imaginar intre ieri si maine, o calatorie spre noi, spre altii, spre necunoscut, o destinatie pe care o cautam, fara sa intelegem ca fiecare zi este ea insasi o destinatie spre care, din pacate, multi nu mai ajung. Viata, timp de lacrimi, regrete, invinuiri, rugaciuni si blesteme, de caderi, ridicari, zboruri frante si aripi taiate, intrebari fara raspuns, raspunsuri fara intrebari, adevaruri transformate in drum de viata, minciuni aruncate in cosul memoriei…

   Viata, linistea noptii de vara impletita cu mirosul fermecator al macilor sangerii, juraminte de iubire facute in soapta la malul marii, iubiri fortate, iubiri interzise, iubiri caldute si pasiuni naucitoare, saruturi furate si imbratisari daruite, intalniri de viata si despartiri de foc, regasiri de suflet, cuvinte rostite timid, martor fiind doar rasaritul, declaratii scrise stangaci pe un servetel mototolit…Viata…incrancenari, temeri si gelozii, bucurie, iubire, lumina, loviri si mangaieri, iluzia deziluziei, sperante desarte si vise devenite realitate, urcus abrupt si vale a plangerii, blestem si binecuvantare, alb si negru, rege si nebun, nunta si doliu, aventura si rutina ucigatoare,  singuratate in unul, in doi, in miliarde, curcubeu si furtuna, destainuri si tradari, succes si infrangere, acceptare si refuz, apropiere si departare, ingeri si demoni, culoare si stralucire, praf de stele si clipocit de ape, miros de scortisoara, de brad, de acasa….Dualitate, Yin si Yang….aducere aminte, amnezie….

   Prea des, prea mult timp, majoritatea oamenilor trec prin viata cu pilotul automat activat, facand mereu si mereu acealeasi gesturi mecanice, asemenea unor jucarii carora li s-a rupt mecanismul intern, gandind aceleasi ganduri toxice si infricosatoare, sarutand grabit si fara chef, facand dragoste mai mult dintr-o obligatie conjugala decat din dorinta, pasiune si iubire, salutand in graba si promitand ca vor reveni curand, ascultand plictisiti povestile celor din jur si inganand din cand in cand cate un da sau nu sau poate, uitand dupa 5 minute tot ceea ce s-a discutat, regretand ceea ce nu au avut curajul sa spuna sau sa faca ieri, fiindu-le frica sa fie astazi nebuni, excentrici si frumosi, murind incet, in fiecare zi, cu fiecare vis si aventura pe care si-o refuza, cu fiecare gest frumos pe care il resping, cu fiecare poveste de iubire de care fug, cu fiecare ploaie de vara de care se pitesc, cu fiecare punct final pe care se ambitioneaza sa nu il puna, cu fiecare decizie de a nu o mai lua de la capat, cu fiecare pas spre necunoscut pe care nu-l fac, din rusine, de teama de esesc sau de succes, cu fiecare emotie pe care si-o reprima, fiindu-le teama de ridicol, cu fiecare nu pe care nu-l rostesc, de teama sa nu supere, cu fiecare da pe care si-l inghit, de teama sa nu devina prea vulnerabili, prea expusi, prea copilarosi, prea atasati, prea umani, cu fiecare te iubesc pe care nu-l rostesc de teama ca vor fi respinsi sau ridiculizati….

   Prea des, prea mult, marea majoritate a oamenilor nu traiesc, ci, doar respira si supravietuiesc. Prea des, prea mult ei uita ca nu au venit pe lumea aceasta doar pentru a plati facturi si taxe, ci, pentru a iubi, a darui, a invata, a trai profund, frumos si curat, pentru a deveni cea mai inaltatoare varianta a lor, avand cea mai nobila si mai frumoasa experienta, pentru a-si desface aripile si pentru a zbura inalt, pentru a visa si pentru a avea curajul de a-si urma visele, pentru a lupta pentru ele si pentru a le transforma intr-o realitate sublima, pentru a se bucura profund de fiecare clipa a vietii, nu doar de cateva momente. Cred ca singura datorie, cu adevarat importanta in aceasta viata este sa fim oameni, sa iubim, sa daruim tot ceea ce avem mai bun si mai frumos in noi si sa fim fericiti. Restul…restul este praf in vant, baloane de sapun spulberate in zarea nemuririi.

Alexandra Goldstein

Acasa, 11 Iulie, 2019