Suflet de copil catre suflet de parinte

Hits: 696

”Da-le celor pe care-i iubesti aripi sa zboare, radacini la care sa se intoarca si motiv sa ramana!”

Dalai Lama

   Dragul meu parinte, te rog, lasa-ma sa cad! Stiu! Ai ramas fara respiratie! Simti deja cum iti fuge Pamantul de sub picioare la auzul acestor cuvinte! Simti cum toata lumea ta interioara se intoarce cu fundul in sus! Te rog, respira adanc si asculta-ma!

   Fiecare parinte isi doreste sa isi vada puiutul crescut frumos si aranjat la casa lui, sa il vada mult mai bine decat a fost el. Este normal, este legea firii ca parinte sa faci tot ceea  ce iti sta in putinta pentru a-i oferi puiului tau viata pe care o merita, pe care tu ti-ai imaginat-o pentru el. Insa, de multe ori, din prea multa dragoste si protectie uitati, dragi parinti, ca si eu, ca si voi, am venit aici pe lumea aceasta ca sa invat niste lectii, sa cresc, sa ma maturizez, sa ma calesc, sa devin mai puternic. Dar, pentru a invata, am nevoie de contraste, am nevoie sa imi julesc coatele, genunchii si, uneori, si sufletul. Stiu ca juliturile mele va dor de un million de ori mai mult decat v-ar durea juliturile voastre, insa, viata va va invata ca fiecare julitura ma ajuta sa devin cea mai buna si mai frumoasa versiune a mea.

   Stiu ca voi ati fost invatati ca, daca va iubiti copilul/copiii, va sacrificati si faceti totul pentru el/ ei, insa nu in asta consta iubirea. Facand mereu totul pentru mine nu faceti decat sa ma excludeti din propria mea viata, de la propria mea scoala. Voi v-ati invatat lectiile, ati crescut, ati devenit puternici. Acum, insa, este randul meu. Gresind, cazand si invatand sa ma ridic de fiecare data imi dezvolt  increderea in mine, respectul fata de mine, imi construiesc personalitatea si caracterul. Stiu, cazaturile mele sunt haosul si disperarea voastra, bucuriile si realizarile mele sunt binecuvantarea voastra. Drumurile ratacite pe care adesea eu le aleg sunt noptile voastre nedormite, supunerea mea fata de legile societatii reprezinta “linistea” voastra. Si totusi, fiecare om are dreptul sa aleaga pentru el. Oricat de mult m-ai iubi, dragul meu parinte, accepta faptul ca nu vei putea alege niciodata in locul meu. Fiecare alegere pe care o fac, ma duce pe un alt drum, unul doar al meu, ales, asumat si trait deplin. Fiecare alegere are un set de consecinte..da..stiu…le voi plati cu anii mei, cu viata mea, cu sufletul meu, insa, vedeti voi, e ok..e drumul meu…Si voi ati mers pe drumul vostru. Daca astazi  sunteti ceea  ce sunteti, daca astazi va traiti sau nu visele, daca astazi sunteti sau nu puternici este pentru ca, intr-o zi, ati ales sau nu sa mergeti pe drumul vostru, facand propriile alegeri, julindu-va propriile suflete si platind propriile consecinte. 

   Lasa-ma, te rog, sa aleg, sa ma julesc, sa cad si sa ma ridic. Ramai langa mine, neconditionat, ca cel mai frumos punct de sprijin din Univers, ajuta-ma sa imi vindec ranile, sfatuieste-ma, dar invata-ma sa imi deschid aripile si sa zbor inalt si frumos pentru ca, din pacate, va veni o zi in care nu vei mai putea face absolut nimic pentru mine. Nu vei putea sa mai imi platesti facturile, nu vei mai putea sa imi faci ordine in camera, in viata si in cercul de prieteni, o zi in care nu vei mai putea nici macar sa imi bandajezi ranile! Va veni o zi in care va trebui sa invat ca m-am nascut singur, ca voi muri singur si ca, in viata aceasta, trebuie sa stau pe picioarele mele. Iar daca eu ca adult nu voi fi in stare sa ma descurc si sa imi rezolv singur problemele este doar vina ta pentru ca nu m-ai invatat cum sa fac toate aceste lucruri. Este vina ta pentru ca m-ai cocolosit mult prea mult, pentru  ca nu ai inteles ca iubirea nu inseamna sa stai mereu drepti in fata mea si cum se intampla ceva, sa sari ca ars, sa ma mangai pe crestet si sa imi spui lasa ca face mama/tata, este vina ta pentru ca, in loc sa ma lasi sa traiesc in viata reala, m-ai ascuns intr-un glob de cristal. Arata-mi si lasa-ma sa fac eu lucrurile! Da, poate le fac prost prima data, dar mult mai bine , cu timpul! Intr-o zi, iti voi multumi pentru toate cucuiele pe care m-ai lasat sa le fac. Vor fi cel mai frumos cadou pe care voi mi le veti face. Binecuvanteaza caderile si invata sa faci diferenta intre caderile care te distrug si caderi care te ridica. Binecuvateaza caderile, pentru ca ele sunt pietrele importante pe care eu calc, pe care eu imi cladesc viata si destinul! Te rog, lasa-ma sa cad pentru ca si eu, la randul meu, imi voi lasa puiutul sa cada!

Alexandra Goldstein,

Acasa, 8 Aprilie, 2019