Hits: 351
“Daca sufletul este atras de cineva, nu te impotrivi. El este singurul care stie de ce ai nevoie cu adevarat.” Erich Maria Remarque
Capitolul 5
Ganduri dezgolite
Cufundata in ganduri, trairi, altare prabusite, lumi construite, destin si blestem, Leah plangea si se gandea ce minune sa iti intalnesti marea iubire la timpul potrivit. Sa o simti in timpul potrivit, sa o intelegi la momentul potrivit, sa te bucuri de ea in lumea potrivita. Ce binecuvantare este sa iti simti sufletul purificat de toata mazga, cenusa si mizeria umana, atunci cand iti simti in brate omul drag. Sa traiesti curat si deplin marea si irepetabila iubire, fara sa iti fie teama ca maine totul ar putea fi doar un vis prabusit in abisul realitatii crude, al unui iad atat de personal, atat de intim. Sa iubesti sincer si total, fara sa adormi si sa visezi ca cineva, undeva, cumva, iti rapeste drumul de viata pe care sufletul tau il cere cu disperare si fericirea totala. Ce clipa de nemurire, sa poti sa iti iei de mana omul iubit, sa alergi cu el si sa tipi de bucurie, asemenea unui copil, uitati lume minunea vietii mele. Cati oameni au, insa acest noroc? Poate muti, poate putini, poate doar cativa. Eu…daca voi ramane langa acest om voi iubi pe ascuns si voi suferi in tacere.
A tacea, tacere…Un verb, un substantiv, mii de emotii, de ganduri, de simtiri, de trairi! Tacere, cuvint cu rezonanta profunda in existenta noastra! Viata, taceri si taceri…Taceri care despart, taceri care ucid, taceri care vindeca, taceri care unesc!
Tacem atunci cand simtim atat de multe lucruri, dar, din pacate, nu le putem exprima! Tacem atunci cand intelegem foarte mult si nu mai are niciun rost sa verbalizam ceea ce intelegem, fie pentru ca suntem prea obositi, fie pentru ca ne dam seama ca degeaba am vorbi pentru ca, oricum nu am fi intelesi! Tacem pentru ca nu mai avem nimic de spus! Tacem pentru ca, orice am spune, nu am putea schimba nimic! Tacem pentru ca daca am vorbi, lumea intreaga s-ar schimba! Tacem pentru ca tot ce am spune s-ar intoarce, nedrept, impotriva noastra!
Tacem pentru ca esenta a tot ceea ce simtim nu se poate reda in cuvinte! Tacem pentru ca, oricum ne-ar sta trupul, sufletul ne este in genunchi! Tacem pentru ca, in jurul nostru, in loc de poduri, simtim mai multe ziduri! Tacem pentru ca, desi aproape fizic, ne simtim atat de departe de toti si de toate! Tacem si tacerea aceasta de gheata ne distruge mecanismul nostru intern, mecanismul nostru existential, ne impietreste gandurile si ne cocleste sufletul! Tacem si privim in gol filmul vietii noastre!
Tacem pentru ca ne este cald, bine si lumina in suflet! Tacem pentru ca limitarea cuvintelor ar distruge linistea din fiinta noastra! Tacem pentru ca intelegem si pentru ca simtim dincolo de cuvinte, dincolo de fapte! Tacem pentru ca sufletul nostru se simte implinit, iubit si ocrotit! Tacem pentru ca sufletele care se iubesc cu adevarat au un limbaj al lor, un limbaj plin de sens, un limbaj fara cuvinte! Tacem pentru ca ne simtim atat de aproape de omul iubit, de oaza noastra de dumnezeire si de frumos!
Tacem si tacerea aceasta ne vindeca temerile, dezamagirile, fricile, amintirile si neputintele! Tacem si prin aceasta tacere ne simtim atat de impacati cu noi, cu viata, cu omul iubit, cu tot ceea ce ne inconjoara! Tacem si prin tacere construim o lume noua, lumea noastra plina de curaj si speranta, lumea noastra sfanta in care ne refugiem cand viata da cu noi de pereti! Tacem pentru ca sufletul care ne iubeste cu adevarat stie sa citeasca printre randuri, printre ganduri, printre taceri! Tacem pentru ca tacerea este cel mai bun raspuns, sau poate singurul, pe care il putem oferi, de cele mai mai multe ori, un raspuns care ne zguduie sufletul, un raspuns care ne incalzeste intreaga fiinta, un raspuns ce vine, poate, prea devreme, prea tarziu sau la timp! Tacem si, in fiecare moment al vietii, depinde de noi sa facem diferenta intre tacerile care ucid, tacerile care vindeca, tacerile care despart si tacerile care unesc!
Cu Leah in brate si cu privind intr-un punct fix, Fadi se gandea ca dragostea este cel mai frumos sentiment pe care il putem trai in aceasta viata. De cele mai multe ori, prin dragoste, prin persoana iubita reusim sa ne regasim pe noi, sau drumul spre noi, de aceea trimitem, in fiecare seara,oamenilor pe care ii iubim acest gand. Vino, ca sa regasesc drumul spre mine! Dragostea este cel mai frumos cadou pe care l-au facut zeii oamenilor. Nu este usor sa iubesti, sa spui ceea ce gandesti, sa faci acele gesturi pe care simti nevoia sa le faci, sa arzi, sa speri, sa plangi, sa razi, sau sa suferi, sa mergi pe calea pe care simti tu ca trebuie sa mergi, chiar si atunci cand viata iti este impotriva, cand oamenii te judeca.Pentru toate acestea iti trebuie curaj.”Curajul sa ne fie flacara calauzitoare! Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideram nimic ca imposibil”, scria Prentice Mulford in Zarea Nemuririi. Dragostea este cea care ne invata sa iertam, sa intelegem, sa fim mai buni, mai aproape unii de altii, sa lasam de la noi cat se poate si cand se poate, sa dam sanse oamenilor. Dragostea ne invata ce cuvinte sa spunem si ce gesturi sa facem.Astfel de lucuri nu le putem invata la scoala, ci, doar atunci cand iubim. Dragostea este cea care poate construi poduri intre oameni. Cei care nu au curajul sa iubeasca, nu au curajul, de fapt, sa traiasca. Pentru ca dragostea inseamna viata.
Prin dragoste si pentru dragoste, oamenii reusesc sa scoata la suprafata cea mai pura, mai creativa, mai sensibila si mai frumoasa parte din ei. Dragostea este acel medicament miraculos care ne da puterea sa trecem, mai usor, peste incercarile vietii. Ea si doar ea este cea care ne ajuta sa speram, sa mergem mai departe.
Dragostea nu inseamna doar cuvinte pe care le spui si le simti, ci, este ceva ce simti, intr-un zambet, sau intr-un plans, fara sa vorbesti. Cateodata, dragostea nu vine in viata, desi o chemam din tot sufletul si cu toate fortele noastre si sunt momente in care ea vine, desi nu noi am chemat-o. Si, tot in viata, se intampla ca ea sa vina prea tarziu si asta, deoarece exista deja o alta persoana acolo, in viata noastra. Dragostea nu tine cont de frontiere, de distante sau de locuri. Nu tine cont, nici macar de varsta. Nicio poveste de dragoste nu seamana cu alta, asa cum, niciun sfarsit nu seamana cu altul. Fiecare iubeste si sufera in felul lui. Niciodata nu vom putea controla, intr-un totul, acest sentiment si niciodata dragostea nu vine de unde am vrea si nici nu se duce unde ar trebui. Dragostea se duce unde vrea ea si la cine vrea ea. Ea are propriile legi vitale pe care le urmeaza.Daca dragostea ne va incalzi inima, sau va declansa un adevarat incendiu, asta aflam, atunci cand iubim si cand traim acest sentiment.
va continua
Alexandra Goldstein,
Acasa, 6 Februarie, 2019
Fii primul care comentează