Hits: 1054
“Frumusetea este… cand te uiti in ochii unei femei si vezi frumusetea in inima ei!” Nate Dircks
Adina are 40 de ani. Este o femeie de afaceri de succes, o femeie extraordinar de frumoasa, dar foarte singura! De 4 ani de zile, se lupta cu bulimia, cu starile de anxietate, cu noptile nedormite si cu o durere in suflet imensa! Toata viata i-a placut sa se ingrijeasca, si-a dorit si a facut tot posibilul sa arate cat se poate de bine! Pentru ca si-a permis, a cheltuit mii de euro pe cateva operatii estetice…Credea ca toate aceste schimbari i-l vor aduce pe Fat Frumos, calare pe un cal alb, cu un buchet imens de trandafiri in mana! Ca Vice-Presedinte al unei agentii de publicitate, Adina si-a permis sa calatoreasca foarte mult si, mai mult decat atat, si-a permis sa se imbrace de la cele mai faimoase case de moda din lume…Mereu imi spunea, „draga mea, nu uita ca haina il face pe om! Daca vrei ca lumea sa te respecte, trebuie sa fii cea mai frumoasa si cea mai bine imbracata! Daca vrei ca un barbat sa te iubeasca, trebuie sa arati perfect!”
Ma uitam la ea cu mirarea copilului caruia ii explici ecuatii de matematica la 2 ani….Stiam ca o femeie, ca si un barbat de altfel, trebuie sa se ingrijeasca, dar nu intelegeam ce legatura are Fat- Frumos cu kilogramele de tencuiala de pe fata ei, cu suferinta bisturiului suportata cu stoicism, intru marirea sanilor si inlaturarea ridurilor, cu greva foamei pe care o facea constient, cu banii cheltuiti pe haine scumpe, pe care, daca abia le purta de doua ori, cu atitudea ei de micuta dictatoare care se uita cu mila la noi, noi cele care purtam blugi si adidasi, noi cele care deschideam mai des cutia inteligentei, decat cutia cu farduri, noi cele care, in opinia ei, eram neinteresante atat pentru ea, dar, mai ales pentru domnii cu zambet seducator, noi cele care ne faceam acasa o masca dintr-un castravete proaspat si nu ne duceam in fiecare zi la cosmetica, noi cele care, de stress, nelinisti si arderi interioare, incepeam sa avem cate un mic fir de par alb….
Ma uitam si ma intrebam, asa sa fie oare? Sa ai nevoie de toate aceste accesorii ca sa fii iubita, respectata, apreciata si dorita, chiar sa ai nevoie sa suferi de bulimie pentru ca un suflet bun sa iti spuna cu voce tremurata, dar sincera, la ceas de seara, ca esti frumoasa? Ma uitam, ma gandeam si ma ingrozeam! Imi doream sa pot opri timpul si sa cobor! Ma gandeam, atunci, oare cu ce sa incep, ce si cum sa ma colorez, cum sa zambesc mai seducator, cum sa merg mai drept si mai provocator, ce sa tai, ce sa micsorez, ce sa maresc… Era clar ca eram un mic extraterestru aterizat, din greseala, pe planeta Pamant, eram o mica ciudatenie care nu reusea sa isi gaseasca locul langa aceasta frumusete care, prin simpla ei aparitie facea ca toata lumea sa intoarca capul dupa ea, ea care starnea, intotdeauna, admiratia si curiozitatea domnilor si le facea pe doamne sa isi perfectioneze strategia de lupta, de razboi, de razbunare, de omor scuzabil si calificat!
Anii au trecut si drumul meu s-a despartit de cel al Adinei…Eu am plecat, iar ea a ramas in Romania…Cumva, toata filozofia ei de viata mi-a ramas adanc bagata in minte! Am continuat sa fiu eu, fara sa tai, fara sa maresc, fara sa micsorez! Am ramas eu, femeia neinteresanta, asa cum, ironic, spunea ea si ma gandeam, oare cine are drepate, eu sau ea, ratiunea mea sau obsesia ei pentru forma, nu pentru fond! Ani de zile m-am intrebat, cine are dreptate?
Viata, in infinita ei inteligenta, mi-a dat raspunsul atunci cand, intr-un an frumos al vietii mele, il asteptam pe Aaron sa vina acasa…Era iarna, era foarte frig, eram foarte racita, eram infofolita in pijamaluta mea cu catelusi si purtam sosetele mele preferate, roz cu capsor de ursulet! Cand Aaron a ajuns acasa, a ramas in mijlocul camerei si se uita lung la mine! In capul meu, faceam deja scenarii apocaliptice si ma gandeam ce femeie “fatala” sunt imbracata cu animalutele mele dragi, ma uitam cu disperare spre plapuma sub care vroiam sa ma bag si din care imi doream sa mai ies numai atunci cand voi arata ca o papusa Barbie, ma gandeam….Brusc, Aaron s-a uitat la mine cu o privire greu de descris in cuvinte si mi-a spus: “Sufletelul meu drag, arati superb! Iubesc pijamaluta ta!” Pentru o secunda, i-am multumit, in gand, pentru ironia fina, dar, uitandu-ma mai atent la el, mi-am inghitit, cu vinovatie, multumescul meu ironic si am realizat ca omul bun si drag din fata mea simte fiecare cuvant pe care mi-l spune nu numai in sufletul lui, ci, in toata fiinta lui si mi-am gandit la mama lui Aaron si, pentru un moment, i-am spus, in gand, iti multumesc iubita mea, pentru tot ceea ce ai fost, esti si vei fi, pentru tot ceea ce am invatat amandoi de la tine, m-am uitat la Aaron si, in sufletul meu mi-am spus, da, un barbat care a fost crescut si educat de o regina, isi va trata femeia iubita ca pe o printesa! Aaron continua sa se uite la mine cu tot sufletul lui bun si curat, in timp ce eu ma facusem mai mica decat toti catelusii de pe pijamaluta! Cu vocea gatuita, l-am intrebat :”de ce iti place atat de mult tinuta mea? Nu este nimic special in ea!” A zambit si cu intelepciunea-i caracteristica mi-a raspuns: ”pentru ca esti tu, pentru ca esti ACASA, pentru ca esti lumina si bucurie, pentru ca esti liniste, pentru ca esti sufletul meu drag, pentru ca tu nu ai intrat in sufletul meu cu tocurile, sau cu rujul, tu ai intrat in sufletul meu prin bunatatea ta, prin felul tau frumos si cald, prin dragostea ta, prin felul in care vorbesti, gandesti si intelegi viata! Pentru asta te iubesc!”
A fost unul dintre momentele in care, iarasi, timpul a inghetat, pupilele mi s-au dilatat si sufletul mi-a explodat intr-un curcubeu de stelute argintii! A fost momentul in care a coborat, definitiv pacea in sufletul meu, a fost momentul in care viata, prin Aaron, mi-a spus ca, cine te iubeste cu adevarat, te iubeste pentru tot ceea ce esti ca suflet, ca gandire, ca intelegere asupra oamenilor si a vietii, mi-a spus ca cine te va iubi cu adevarat te va iubi cu sau fara pijamaluta cu catelusi, te va iubi cand razi, te va iubi cand plangi, te va iubi cand arati ca o papusa Barbie, te va iubi cand ai febra si vorbesti pe nas ca o ratusca, te va iubi cand va fi mandru de realizarile tale, te va iubi cand vii acasa tunand si fulgerand pentru ca viata, sau oamenii, au dat cu tine de pereti, te va iubi cand sufletul iti canta, te va iubi cand sufletul iti este ranit si are nevoie de pansamente si de oblojiri, ta va iubi oricand si oricum, te va iubi pentru ca esti sufletul lui pereche, sange din sangele lui, carne din carnea lui, pentru ca esti parte sfanta din fiecare respiratie si din fiecare bataie de inima, te va iubi pentru ca esti tu, femeia iubita, care ii aduci liniste, iubire, bucurie si lumina in suflet, in fiecare zi, in fiecare maine etern!
Alexandra Mihai,
Montreal, 26 Septembrie, 2017
1 
- 1Share
