Hits: 962
“Amantul adevarat este barbatul care te poate face sa tresari doar atingandu-ti capul, sau doar zambindu-ti sau doar privind in spatiu”. Marilyn Monroe
Preludiu
Te astept ca pe fructul interzis!
Sunt multi cei care poarta intr-un colt de suflet un om, o iubire interzisa, un paradis pierdut printre perdele de fum, lacrimi si regrete, o amintire, un anumit moment din viata lor, unic, irepetabil si etern, o senzatie greu de descris in cuvinte, o clipa de nebunie petrecuta in taina, un zbucium trait profund, sincer si scrijelit pentru vesnicie pe trupul cuprins de dor si dorinta, o frantura de Rai adapostita intr-un timp al inceputului de neinceput, o clipa de adevar suprem consumat nu pe aburii vinului rosu parfumat si imbietor, ci pe unduirea ademenitoare si naucitoare a asumarii unui sentiment puternic, ce persista mai presus de orice logica frica, limitare sau tot ceea ce este sfant sau pacat, lumesc si divin. Sunt multi cei care, dupa ani lumina de la noaptea care le-a schimbat total destinul si parerea lor despre pasiune, despre iubire, poate chiar despre ei insisi, continua sa simta, adanc, in fiinta lor, atingerea de catifea a omului iubit, mainile fine, dar ferme, care i-au transformat trupul dintr-o huma muritoare si muribunda intr-o sculptura perfecta, ochii de jad care i-au patruns, adanc si elegant, dincolo de lumescul supus dezintegrarii, parfumul puternic cu miros de poezie si masculinitate rafinata, sau feminitate dulce, de sarutul de foc ce i-a unit intr-un tot sfant si indestructibil sufleteste, de explozia de curcubee si lumina, de mirosul de gutuie coapte, anais si erotism impartit la doi… Isi amintesc, inca, asternul racoros din satin alb, care pastreaza inca gustul sarat al picaturilor de ploaie ce se prelingeau languros pe clapele existentei lor, de buza usor crapata de muscatura unui sarpe invizibil, isi amintesc de lacrimile de iubire si durere planse pe acordurile muzicale ale celor de la Moody Blues, acorduri fredonate printre soapte de trairi si soapte de suflet, printre gemete cu parfum de vinovatie si urlet de lup salbatic, infometat de viata si de tot ceea ce este uman, de sfesnicul din argint masiv si lumanarea alba care le veghea decorul ferit de toti si de toate, de paharul de cristal, spart in mii de cioburi stralucitoare ce purtau urme de ruj rosu, de sacru, de profan, de uman impletit cu zeitate, de tradare cu gust de fecioara sfioasa si sfant crucificat, cu rugaciuni si blesteme adunate intr-o carte scrisa, parca, de mana nevazuta a unui inger-diavol…
Sunt oameni, momente si amintiri care le intretaie multora respiratia, indiferent unde sunt, ce fac, pe cine au langa ei, indiferent de cate vieti si morti au trecut de la acel moment! ACEL moment, atat de definitoriu in sufletul si in existenta multora, ziua Z a reinventarii fizice, umane si inumane, ziua Z a transormarii lor interioare, a trairii nebuniei absolute, spre fericirea lor si disperarea celor din jurul lor. Momente, trairi si senzatii ce se simt doar o data in viata, pentru ca doar o data apare acea persoana, alaturi de care traiesti pasiunea suprema, alaturi de care Iadul si Raiul fac o echipa pe cinste, alaturi de care sfintii si demonii danseaza impreuna. Restul, ei bine, restul ….sunt oameni, trairi si amintiri de suflet, pasnice, linistite, caldute, ca un foc din semineul bunicii…..Sunt cei care te tin brate, te saruta pe frunte si te ajuta sa cobori din Raiul pasiunii in cel al obisnuitei, al lucrurilor calme, bine oranduite, dar lipsite de acea flacara datatoare de viata, de scantei si de mari incendii. Sunt cei care iti saruta, elegant, mana, care, in loc sa te inveleasca cu mult suflet si pasiune te invelesc cu o patura pufoasa in nopti geroase, care te numesc, bland, prietena, iubita sau sotie, dar care nu pot si nu vor putea vreodata sa te priveasca, asa cum o facea doar acea persoana, pentru care erai apa si foc, viata si moarte, mama, sora si amanta, femeia care ii pansa ranile si leoaica care ii dadea putere si trezea in el balaurii de foc, iar el era tata, mentorul si amantul perfect, tigrul care se arunca prin foc si sabie, leul care te privea cu respect si cu adorare, fara a fi impresionat de pisicutele din jur…Pentru ca el te-a facut, sa te simti, cu adevarat, femeie, pentru ca tu l-ai facut sa se simta, cu adevarat, barbat!
Sunt oameni care pleaca si ii lasa pe multi in cioburi de suflet, insa indiferent dupa cat timp revin, cei care ii asteptau lasa totul balta si fug cu sufletele deschise spre ei, spre cei care i-au invatat ce inseamna sa traiesti, cu adevarat, spre noi inceputuri cu iz de pasiune, fruct interzis, si foc sacru…Pentru ca iubirea va chema mereu iubire, pentru ca viata este un joc de poker, unde destinul imparte cartile, iar omul face mana, pentru ca ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla cu sau fara voia noastra, pentru ca, a iubi si a te lasa iubit reprezinta cel mai erotic si mai sensual joc, pentru ca numai cine are curaj se aseaza la masa de joc, in timp ce ceilalti privesc de la distanta, judeca jucatorii si jocul lor “pacatos” si vor pleca din viata aceasta cu regrete, dar, vezi Doamne, cu constiinta curata si fara de “pacate”… Multi prefera “pacatul”….el mai poate fi iertat, insa regretele….alea nu si le vor ierta nici in mormant. Vorba lui Nikos Kazantzakis in Raport catre El Greco: “Dacă o femeie te cheamă să te culci cu ea şi tu nu te duci, e păcat, Dumnezeu nu te iartă şi o să ajungi lângă Iuda, în fundul Iadului.”
va continua
Alexandra Goldstein,
Acasa, 19 Ianuarie, 2019
Fii primul care comentează