Scriu….

Hits: 410

“Scrie cu sufletul tau si reciteste cu sufletul altora!” Nicolae Iorga

   Scriu..Scriu cu drag, scriu cu bucati din sufletul meu, scriu cu lacrimile adunate in mine, scriu cu soarele agatat pe cerul vietii mele, scriu cu furtuna din gandurile mele tarzii, scriu cu pasiune, scriu cu bucurie si cu durere, scriu cu viata si pentru viata! Scriu cu mine prin tine, cu mine prin fiinta ta, scriu cu tine prin viata mea! Scriu…si prin scrisul meu pasesc, timid, prin sufletul tau, prin gandul tau, prin insasi existenta ta! Scriu…si tresar usor la fiecare geamat pe care il scoti…, un geamat de placere, de uimire, de durere, de dor, de tristete, de inaltare si de cadere sufleteasca, un geamat de om a carui existenta penduleaza in Cer si Pamant, penduleaza intre inceput si sfarsit, intre aici si acolo, intre totul si nimic! Scriu si scrisul meu iti este, cateodata, un punct de sprijin, intr-o lume plina de orgolii, de rautati, de altare prabusite, este balsam pe sufletul tau mult prea incercat de oameni si de viata! Scriu si simt cum scrisul meu iti este, deopotriva, cutitul care-ti rascoleste rana inca sangeranda, este funia care te sufoca in propria durere, este  ultima picatura dintr-un pahar ce a dat de mult pe afara!

   Scriu si scrisul meu te dezbraca usor de cel ce pari a fi si il descopera pe cel care este cu adevarat! Scriu si sub cuvintele mele iti desenez cu atentie linia sufletului, linia vietii si a existentei tale efemere pe acest Pamant! Scriu si prin cuvintele mele mangai copilul de ieri si vindec adultul de astazi! Scriu si prin scrisul meu ma straduiesc sa iti colorez viata cu niste culori pe care le-ai uitat demult, ma straduiesc sa iti redecorez universul cu acele nuante de care iti este, pe rand, dor si teama, ma straduiesc  sa te redau tie celui pierdut prin viata ta si prin vietile altora, tie celui pe care te-ai salvat si te-ai tradat, tie celui care ai plans cu lacrimi de foc si ai ras cu toata fiinta ta, tie, celui care a plecat in cautarea adevarului sau si a revenit  intru renasterea aceluias adevar!

   Scriu si prin scrisul meu iti jelesc durerea si iti cant bucuria! Scriu si tot ceea ce simti nu imi este deloc strain! Scriu si te vad aievea, cu ochii mintii, cautandu-ma printre mii de alte cuvinte, printre mii de alte descrieti, cautandu-ma prin viata ta, prin viata mea, prin ploaia din sufletul tau, prin lumina din gandul tau, prin tandarile din fiinta ta, reintregita, brusc, sub slovele mele! Scriu si te simt cum te apropii de mine, cateodata, cu pasi sovaielnici, asemenea unui orb caruia ii este frica sa faca urmatorul pas spre marele necunoscut, iar alta data te simt cum te apropii grabit, aruncand-te cu sufletul deschis in ritmul tangoului pe care sufletul tau il cere! Tangoul s-a terminat, eu continui sa scriu si te simt cum te indepartezi, purtand in suflet vinovatia omului care si-a permis o clipa de nebunie frumoasa, te indepartezi purtand in tine pacatul de a simti ceea ce tu credeai ca este de nesimtit, te indepartezi….te simt, si, cu toate acestea, scriu despre mine, despre tine, despre viata, nedespre permisul nepermisului din existenta ta, a mea, a celor ca noi…

   Scriu si simt cum cortina cade peste ultimul act al nebuniei mele, actul dezbracarii mele sufletesti in piata publica, unde unii ma adora si altii ma ard pe rug, rugul din mine, rugul din tine, rugul nostru cel de toate zilele! Scriu si zambesc Inchizitiei din mine, zambesc cu zambetul celei pe care dragostea pentru scris a ucis-o astazi pentru renasterea ei de maine, zambesc pentru un maine etern in care srisul meu va renaste iar!

Alexandra Mihai,

Montreal, 10 August, 2017