Views: 12
N-am știut cât te iubesc profund,
Decât când ai plecat tăcută, fără un cuvânt.
Singur în camera rece și goală,
Sufletul meu amputat, în beznă totală.
Zâmbetul tău cald, brațele strânse tare,
Când corăbiile mele pluteau în mare.
Întrebări profunde despre viață și dor,
Eu obosit, le-am alungat ca pe un nor
Acum am timp berechet, draga mea,
Dar minutele-s ani de chin și durerea e grea.
Fără tine, ard, mă sufoc
Libertatea ta-i început, a mea un sfârșit loc
Ți-ai găsit zâmbetul, eu echilibrul pierdut,
Ai luat lumina cu tine, visul meu acum e tăcut.
Mă iartă într-o zi, sau măcar să-ți fie bine,
Pe drumul tău nou, fără umbrele mele divine.
Îmi cereai timp împreună, plimbări în pădure,
Concedii fără telefon și visuri pure.
Eu îți dădeam scuze, promisiuni seci,
Crezând că răbdarea ta va ține în veci.
Te vedeam puternică, nu-ți simțeam dorul ascuns,
Vulnerabilitatea ta, arderea în suflet pătruns.
Tu mă țineai strâns, eu te tratam banal,
În iubirea ta sfântă, eu am fost criminal.
Acum am timp berechet, draga mea,
Dar minutele-s ani de chin și durere grea.
Fără tine ard, mă sufoc,
Libertatea ta-i început, a mea un sfârșit joc.
Ți-ai găsit zâmbetul, eu echilibrul pierdut,
Ai luat lumina cu tine, sufletul meu e tăcut
Mă iartă într-o zi, sau măcar să-ți fie bine,
Pe drumul tău nou, fără umbrele mele divine.
Noaptea vine, întunericul mă-nghite lent,
Aprind țigara, flacăra brichetei – unic talent.
Pe ecran imaginar, povestea noastră rulează,
Capodoperă ratată, actorul mediocru eșuează.
Tu binecuvântare, eu lecție dureroasă,
Tu m-ai învățat iubirea, eu neîncrederea tăioasă.
Tu ancoră statornică, eu ghilotină rece,
Viața dă nota de plată, cu ploaie ce trece.
Afară plouă cu stele și dor în vene,
Cu Rai și Iad amestecate, cu visuri rebele.
Unii aleg dăruire, lumină și sincer,
Alții frică, minciună și fugă în cer.
Eu am ales un rol ușor, banal și superficial,
Acum singur în beznă, cu flacără ce piere eternal.
Acum am timp berechet, draga mea,
Dar minutele-s ani de chin și durere grea.
Fără ră tine ard, mă sufoc,
Libertatea ta-i început, a mea un sfârșit joc
Mă iartă sau lasă-mă, fie-ți bine veșnic,
În lumea ta luminoasă, fără regretele mele eterne.
Tu minune sfântă, eu lecție dură
Noi doi o poveste, o tristă fisură.
Alexandra Mihăescu
Fii primul care comentează