Hits: 301
„Nostalgia este dorul de vremurile trecute, in care nu era nimic de ras.” Charles Aznavour
Doamne, ce dor îmi era sa ies în parc, sa stau la soare, sa beau o cafea și sa citesc o carte de suflet. Bulevardul meu drag, ce dor mi-a fost de tine! Da, da, știu…stau la curte, nu am suferit foarte mult din cauza izolarii, dar, tot mai bine ma simt afara, pe bulevard, pe bancuta pe care am stat cu Aaron și am făcut poze…Ce zi superba, ce aer curat, ce minunatie sa fii liber! Numai de nu mi-ar strica cineva ziua aceasta frumoasa…Cartea mea draga, hai sa stăm la povești, doar noi doua, așa cum am stat de multe ori…
-Ce faci, Alex?
(Doamne, apara-ma, zic in gand, fara sa ridic nasul din carte! Se putea sa stau linistita, fara sa fiu intrerupta? Normal ca nu se putea….Mai bine stateam acasa…)
-Hey, Alex, ce faci? Nu mai auzi?
-Aaa, Andrada, scuze, eram concentrata…
-Ce faci?
(Pe bune, nu vezi ce fac? Doamne, mare ti-e gradina…)
-Iaca, citesc!
-Iar?
-Din nou!
-De cand te stiu, stai cu nasul mai mult in carti…Ce gasesti asa interesant in cartile astea de stai mai tot timpul cu nasul in ele? Esti tanara, draga, nu ai altceva mai bun de facut?
(Auliu, ce-mi vine sa-ti trag o replica, de aia de duh…decat sa stau cu nasul in treaba altora, mai bine stau cu el in carti. Sezi bland, vecina, ca tot ti-o zic, dar finut!)
-Ceva ce foarte rar mai gasesc in ziua de astazi!
-Adica?
-Gasesc o societate in care mi-as fi dorit sa ma nasc, oameni cu valori si cu principii autentice, gasesc valoarea cuvantului pierduta in ziua de astazi printre vorbe goale, gasesc valoarea unei promisiuni, frumusetea si binecuvantarea relatiilor cu adevarat profunde, gasesc superbitatea si adancimea sentimentelor cu adevarat sincere, trairile care durau dincolo de mormant. Gasesc, de asemenea, un bun simt fin, elegant, care, astazi, se mai gaseste doar acolo unde mai exista oameni uitati de vreme, oameni bine infipti in manierele unor timpuri demult apuse…Ce gasesc in carti? Gasesc ceea ce astazi intalnesc atat de rar si de putin in oameni…Gasesc pansament pentru suflet, trup si minte!
-Asta e buna, de parca in lumea asta nu ai mai gasi pansamente pentru suflet…
-Exact cum iti spuneam, atat de rar, atat de putin!
-Fata draga, ai aproape 41 de ani, lasa naibii trecutul în cărți si priveste spre viitor. Traieste-ti viata, bucura-te si profita cat poti si lasa cartile pentru bunici!
(Zambesc si,brusc, imi fuge gandul la versurile lui Minulescu…”În oraşu-n care ploua de trei ori pe saptamana/Un batran si o batrana-/Doua jucarii stricate-/Merg tinandu-se de mana…”Ei, comedie, cum ne caseaza tineretul “progresist”…)
-Printre lucrurile care ma deranjeaza profund in aceasta societate in general si la multi in particular este superficialitatea cu care aleg sa treaca prin viata, de a privi viata strict aici si acum, fara sa ii intereseze ce si cum a fost in alte vremuri, cumva uitand ca viata este complexa si are o multitudine de fatete. Prezentul acesta de care vorbesti este atat de legat de trecut….Uita-te la tara noastra! Daca Conferinta de la Ialta din 1945 nu ar fi existat, astazi, am fi avut un alt cuvant de spus… Daca ziua blestemata de 30 Decembrie 1947, in care Majestatea Sa Regele Mihai 1 a fost obligat de comunisti sa abdice, nu ar fi existat, astazi Romania si noi am fi fost pe un alt drum. Si nu ma refer doar la marile evenimente care au avut loc in trecut si care, inca, ne influenteaza prezentul, ci la cum erau oamenii, cum gandeau, cum se purtau, cum se comportau…Ehei, alte vremuri alti boieri…Deci, vezi, nu poti trai in prezent fara sa intelegi trecutul!
-Si acum ce-ai vrea, sa traim toti in trecut cum traiau bunicii nostri? Hai sa fim seriosi! Suntem, totusi, in 2020. Ce spui tu este tacaneala totala. Iesi din casa, bea o bere, ca tot ne-au dat drumul guvernantii si iesi din melancolia asta blegoasa!
-Multumesc pentru recomandare, dar raman fidela bibliotecii mele. In prima facultate stateam la bere, dar ce seri, ce povesti rusesti, ce carti citeam la recomandarea profesorului meu de radio, Bogdan Calu…Il luam pe Dostoievski si il disecam marunt. Analizam toate personajele, cautam mesajele din spatele mesajelor, cautam simbolurile si le duceam la extrem. Berea era asa ca sa nu stam ca prostii, dar povestile erau principalul motiv pentru care ne vedeam. Da, asa da! Cu astfel de povesti stau ore intregi, nopti intregi. Dupa Bogdan, numai cu Aaron mai pot face astfel de nopti albe de literatura. Acum, pentru ca nici Aaron si nici Bogdanu nu sunt langa mine, beau o bere si stau la povesti cu profesorul Neculai Brates.
-Cu cine?
-Cu un bun prieten de-al meu. Avem aceleasi ganduri, ne intelegem dincolo de taceri!
-Si Aaron ce parere are? Nu ti-a spus sa te dai jos de pe pereti si sa revii la crunta si marea realitate?
-Dragul de el…Aaron a citit la viata lui mult mai mult decat am citit eu. El este pe pereti mult mai mult decat sunt eu. Exista intre noi o punte sufleteasca bazata atat de frumos si atat de profund pe afinitati intelectuale, in primul rand, apoi venind cele afective si restul. In Aaron vad mult mai mult decat un barbat, un sot, un partener de viata, cel mai bun prieten, confidentul meu, punctul meu de echilibru intr-o lume absolut bezmetica. In el vad o educatie aleasa si daruita cu multa grija de parintii lui, de bunicul lui matern, scolit la Paris, pe care Aaron si acum il adora. Vad maniere, pe care bunicii nostri le respectau cu strictete si care astazi, din pacate sunt luate in deradere de oricine, oricand, de oameni care habar nu au despre ce inseamna, cu adevarat, sa ai maniere. Vad in Aaron o noblete a sufletului si a caracterului, mostenite de la mama si de la bunica lui materna, care, astazi, in epoca lui repede, prost, ce conteaza si lasa ca merge si asa, si-a pierdut adevarata insemnatate. In Aaron imi vad si imi simt radacinile, simt oameni pe care nu am apucat sa ii cunosc personal, bunicii lui, bunicii mei…El este legatura mea de suflet cu o societate si cu niste vremuri de care ma simt atat de atasata mental si sufleteste. Intr-o alta viata, sunt convinsa ca am trait in acele vremuri. Am venit in aceasta viata cu amintiri de acolo, cu trairi ce pulseaza in tot ADN-ul meu, de aceea imi este atat de drag sa citesc despre oamenii acelor vremuri, imi este extrem de drag sa stau acasa cu Aaron, sa citim si sa povestim ore intregi, sa ne uitam la poze de familie, sa facem lucruri care ne bucura atat de mult sufletul!
-De asta si tu si Aaron pareti ca sunteti din alt film, din alta poveste. Nu am reusit niciodata sa va inteleg! Acum, dupa cate mi-ai spus, cu atat mai putin va inteleg!
-Nu trebuie sa ne inteleaga nimeni. Important este ca ne intelegem unul pe altul! Noi nu traim cu lumea, noi traim unul cu altul!
-Da, dar totusi, traiti in lumea asta, printre oamenii de astazi care nu va inteleg si care se uita la voi ca la niste martieni. Si, poate de aceea, aveti atat de putini prieteni…Ar trebui sa va ganditi la asta…
-Gresit, tocmai de aceea nu ne dorim foarte multi prieteni. Ce rost are sa ai multi prieteni, daca atunci cand te vezi cu ei nu vorbesti aceeasi limba? Avem prieteni! Nu traim in padure, nu suntem cuci singuratici, desi nu ne-ar deranja deloc daca am fi asa, nu traim noi si ursuletii, intr-un loc uitat de lume! Nu, deloc, dar am ales sa ne selectam prietenii. Si cand spun asta, nu o spun cu aroganta. Nu suntem nici motati, nici speciali, dar am ales sa ne petrecem bruma de timp liber alaturi de oameni care fac parte din familia noastra sufleteasca. La firma da, avem relatii sociale, de afaceri, nu prieteni de suflet, insa acasa este cu totul alta poveste. Nici eu, nici Aaron, nu mai avem rabdarea, energia si timpul de a ne justifica parerile, obiceiurile, stilul de viata sau pasiunile. Fiecare este liber sa fie cum vrea, iar noi suntem exact asa cum ne dorim sa fim, indiferent cine ce zice. Nu avem nevoie nici de aprobarea nici de binecuvantarea nimanui.
-Tu esti o mare contradictie!
-De ce?
-Pai tehnologia moderna vad ca o folosesti, dar gandesti ca in trecut…Cum dracu vine asta? De ce nu folosesti in loc de email prumbelul calator? Ca ala era in trecut!
-Ce legatura are tehnologia moderna cu respectul, cinstea, onoarea si demnitatea vremurilor trecute? Tehnologia este una, valorile despre care iti vorbesc sunt o alta poveste. Nu tot ce este modern este si bun, cum nici tot ce este vechi este prost. Nu uita ca vinul cel mai vechi este si cel mai apreciat, nu numai de noi toti, ci, mai ales de marii colectionari de vinuri rare. La fel cu timbrele vechi, cu cartile postale, cu tablourile, mobila si alte minunatii. Ascult muzica moderna, dar mereu ma intorc cu drag la un album de arta vechi. Si cele doua se imbina frumos. Accept modernisul, atata timp cat raman eu cea care sunt, cu valorile si principiile mele. Mi-am schimbat multe idei si, cu siguranta, imi voi mai schimba, dar felul de ma comporta, felul de a vorbi, felul de a respecta alti oameni, modul in care iubesc si apreciez lucrurile de calitate nu sunt de negociat. Raman fidela educatiei primite acasa.
-Si eu raman fidela modernismului. Viata este prea scurta ca sa stau sa ma gandesc si sa imi bat capul cu ce a fost acum 100 de ani. Chiar nu ma intereseaza! Ma bucur de tot ce are prezentul de oferit. Mai incearca bunica mea sa imi povesteasca cate ceva, dar i-o retez politicos. Chiar nu ma intreseaza ce si cum faceau oamenii pe vremea ei, eu traiesc azi si ma intereseaza ce se intampla azi.
-Esti norocoasa ca mai ai o bunica..Ai mei s-au dus…Pe bunicii paterni nu i-am cunoscut deloc, bunica a murit in 1970, iar bunicul in 1980. Aveam un anisor cand m-a vazut, dar nu imi amintesc. I-am cunoscut doar pe bunicii materni, mai mult pe bunica, pentru ca bunicul s-a dus la cele vesnice in 1984. As da orice sa ii am pe toti langa mine, pe ai mei, pe ai lui Aaron, pe socrii mei, pe parintii mei, pe unchiul meu de la Bucuresti, un om deosebit pe care l-am iubit mult, sa stam cu ei la povesti…Ar fi minunat, dar, din pacate asta nu mai este posibil. Ne lipsesc mult, dar mereu ii pomenim cu drag in povestile noastre. Sunt mereu in gandurile noastre! Fara ei, nu am fi noi, cei care suntem astazi! Am ramas eu si cu Aaron sa ducem mai departe povestile unui secol trecut pentru cine mai vrea sa le asculte! Si povestile acestea vor muri o data cu noi…Dar, vorba lui Gabriel Garcia Marquez, “nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.”
-Sa iti fie bine, Alexandra, alaturi de cartile tale dragi!
-Multumesc! Chiar imi este foarte bine! Cartile, pe langa faptul ca iti deschid mintea si iti imbogatesc sufletul, mai au un mare merit, nu te mint, nu profita de bunatatea sufletului tau si nu te tradeaza niciodata. Sa-ti fie bine si tie, Andrada! Sa ai parte in viata de tot ceea ce este mai bun si mai frumos!
-Toate bune, Alex!
-La fel si tie!
Ei, madam Mihaescu-Goldstein, martian ai fost, martian ramai pana cand te vei muta la locul cu verdeata din cimitir! Hai acasa, fata draga, hai sa sunam martianul sa vedem la el in suflet cum mai este….
Alexandra Mihaescu-Goldstein,
Acasa, 7 Iunie, 2020
1 
- 1Share
Fii primul care comentează